Cafeaua și Alcoolul

Yin-ul și Yang-ul Obiceiurilor Sociale

În multe culturi, consumul de alcool face parte din rutina socială. Oamenii obișnuiesc să se îmbete de câteva ori pe săptămână, și, pentru o bună perioadă de timp, și viața mea a urmat același tipar. Însă, undeva în jurul a două vârste, 19, respectiv 21 de ani, am început să-mi prioritizez tot mai mult antrenamentele și stilul de viață, așa că am redus semnificativ ieșirile.

Acest lucru nu înseamnă că am devenit un călugăr care s-a retras în munți pentru a se holba timp de o oră la o stâncă și a se conecta cu astrele. Nu.

Ocazional, mai ieșeam, poate o dată la câteva săptămâni, dar ieșirile nu mai erau atât de frecvente.

Acum, acest stil de viață a durat până în jurul vârstei de 24-25 de ani, când pot spune că am avut o adevărată revelație: „Trebuie să-mi dedic mai mult timp.” A devenit foarte clar că, pentru a progresa, aveam nevoie de un nivel și mai ridicat de disciplină și concentrare.

Simțeam că făceam progrese destul de bune, dar apoi apărea acea senzație de vineri după-amiază – acea compulsiune de a fi un degenerat și de a petrece cu băieții. Deși, în esență, suna și era distractiv, strica totul. Pentru că, deși eram afară petrecând, în sinea mea știam că aveam nevoie de și mai mult timp, de și mai mulți bani, de și mai multă energie și de și mai multă consistență dacă voiam să realizez cu adevărat schimbările pe care mi le doream în legătură cu stilul meu de viață.

Schimbările fundamentale în privința modului în care vezi lumea sunt foarte greu de realizat, și dacă îți resetezi progresul odată la fiecare două săptămâni din cauza unei mahmureli, nu o să ajungi nicăieri.

Pe parcursul timpului, am ajuns să fiu complet epuizat de acest ciclu de „Ziua Cârtiței”, unde făceam doi pași înainte și doi înapoi, fără să reușesc vreodată să mențin o continuitate în obiceiuri precum alergatul, meditația, lectura sau scrisul. Eram incapabil să fac schimbări semnificative deoarece îmi dădeam viața peste cap la fiecare două săptămâni.

Așa că m-am gândit: „Ce-ar fi dacă aș rămâne sobru timp câteva luni și aș vedea cum îmi influențează acest aspect viața?” Zis și făcut. Mi-am dat seama imediat că îmi plăcea enorm; practic, câștigam o zi sau două în plus la fiecare două săptămâni, deoarece nu mai beam. Alcoolul te costă două zile: ziua în care bei și ziua în care te recuperezi.

Astfel, în urma acestei abordări și a numeroaselor cadre mentale pe care mi le-am oferit de-a lungul timpului, am reușit să-mi ofer mai multă consistență, care s-a acumulat treptat.

Sfârșitul poveștii!

Alex nu a mai băut niciodată, iar el și sobrietatea au trăit fericiți până la adânci bătrâneți, divorțați fiind de viciu.

Bine, dacă lucrurile ar fi stat așa, probabil că acest articol nu ar fi existat. Așadar, haideți să vedem ce s-a întâmplat de fapt.

Ulterior, chiar și după progresele pe care le-am făcut, am revenit la băut pentru o perioadă, dar lucrurile nu au mai fost niciodată la fel. Nu reușeam să găsesc satisfacția dorită. Așa că am reluat perioada de sobrietate.

De data aceasta, chiar trebuie să fie sfârșitul poveștii, nu?

Nu.

Biologia fiind biologie, familiaritatea fiind familiaritate și omul fiind om, am început din nou să beau pentru două sau trei luni, evident, fără a fi deloc mulțumit de acest lucru. Așa că, în cele din urmă, sătul fiind și după ce am folosit tot felul de exprimări care mai de care mai colorate și mai inventive, am decis să îmi reiau perioada de sobrietate.

Totuși, în ciuda frustrărilor cauzate de perioada în care alternam între alcool și disciplină, gravitând între cele două extreme, am realizat un aspect foarte important pe care mi-aș dori din tot sufletul să-l împărtășesc cu fiecare om în parte, dar, în special, cu tinerii care sunt atrași de cluburi și care sunt îmbătați, atât la propriu, cât și la figurat, de miresmele alcoolului.

A rămâne sobru reprezintă cel mai eficient avantaj competitiv pentru majoritatea tinerilor, deoarece le oferă mult mai multă claritate mentală și capacitatea de a fi consistenți.

Când alegi să bei, îți impui de fapt o stare de rău timp de o zi (sau două) odată la fiecare două săptămâni, poate chiar la o săptămână. Dacă această situație ți-ar fi provocată de altcineva, ai considera acest lucru drept o tortură și ai disprețui-o din toată ființa ta pe persoana respectivă. Dar, fiindcă este decizia ta și pentru că este un „ritual” și un rezultat al unei nopți amuzante, accepți situația.

În prezent, relația mea cu alcoolul este una foarte echilibrată: nu am o problemă cu el, nu sunt dependent de el, dar vreau mai mult de la viață. Totuși, găsesc ciudat cum abstinența poate părea un lucru neobișnuit dacă nu ai o dependență. Alcoolul, fiind singurul drog pentru care, atunci când alegi să nu-l consumi, oamenii presupun adesea că ai o problemă.

Acum, cealaltă substanță la care m-am gândit în termeni similari după ce am avut acest gând este cofeina. Dar despre aceasta o idee mai târziu.

Atunci când vorbești despre alcool cu cineva din clasa muncitoare din România și le comunici faptul că nu bei, este ca și cum le-ai spune că ești Iisus sau ceva de genul ăsta. Reacția lor va fi adesea: „Cum adică? Ești bine? Este totul în regulă?” Moment în care tu trebui să le răspunzi: „Sunt absolut bine, mulțumesc.”

Totuși, lucrurile par a se schimba puțin câte puțin odată cu mișcarea „no and low” – băuturi cu conținut scăzut de alcool sau fără alcool deloc – care câștigă teren. Heineken 0.0 sponsorizează toate cursele de Formula 1, așa că este destul clar că există o deschidere masivă pe piață pentru aceste opțiuni.

Unde nu de mult comportamentele distructive erau divinizate, acum sunt demonizate. În alte cuvinte, nu mai este la modă să te faci zob, indiferent de substanța pe care o folosești.

Plot twist!

Cum probabil v-ați obișnuit până acum, și dacă nu ați făcut-o ar fi trebuit, după o perioadă am zis: „Bine, mă întorc la băut.” Acum, țin atât de puțin la băutură încât toleranța mea pentru alcool este aproape inexistentă. De aceea, principalul lucru pe care aceste perioade intermitente de abstinență l-au făcut pentru mine a fost să mă oprească din dorința de a ieși și de a petrece foarte intens – în limbaj popular, de a-mi rupe capul, de a mă face muci.

Mulți oameni vor experimenta acest lucru: ești tânăr; e dreptul tău să te bucuri de viață, dar activitățile din tinerețe nu sunt neapărat cele care îți vor servi atunci când vei fi mai în vârstă.

Ascultă de unchiul Alex.

În plus, nu știu de tine, dar eu am detestat dintotdeauna ideea de a folosi alcoolul pentru a-mi spori încrederea în diferite contexte sociale, mai ales pentru că adesea ajungeam să mă regăsesc în situații în care nu-mi doream să fiu. În loc să mă confrunt cu faptul că nu aveam chef să fiu acolo, îmi „anesteziam” sentimentele cu orice băutură alcoolică pe care puteam pune mâna.

Este o situație cunoscută aproape de toți: cineva te invită la petrecerea de ziua lor, iar tu știi că va fi plictisitor, dar te simți obligat să mergi și îți spui: „Nu-i nimic, mă îmbăt și totul va fi în regulă.” Dar rar te oprești (dacă te oprești) pentru a te întreba de ce te duci la un eveniment unde nu vrei să fii.

Și uite-așa ajungi să te amorțești singur pentru a scăpa de această dilemă, nu-i așa?

În prezent, beau foarte rar și fără consistență, poate o dată pe lună, poate nici atât. De exemplu, dacă sunt în compania unei persoane plăcute și mă întreabă dacă vreau un pahar de X, răspund: „Da, aș dori un pahar de X; ar fi plăcut.” Dar consumul este unul foarte limitat.

Cafeaua Noastră Cea De Toate Zilele (Și Încă Puțin Despre Alcool)

Acum, permiteți-mi să vă împărtășesc ceva foarte interesant: am realizat că, spre deosebire de alcool, care este folosit de majoritatea oamenilor pentru a-și spori încrederea socială, cofeina este utilizată pentru a combate oboseala.

Pe bune? Chiar era nevoie să ne spui asta? Știam și noi deja.

Hmm, să fie așa?

Haideți să vedem ce vreau să spun de fapt.

Dacă nu poți performa fără cofeină, atunci aceasta nu-ți mai aduce niciun beneficiu.

Cofeina nu-ți mai este de absolut niciun folos atunci când ajungi să ai nevoie doar de aceasta pentru a putea funcționa.

Problema în cultura noastră este că nimeni nu se întreabă: „De ce sunt obosit la ora 11 dimineața? De ce am nevoie de cofeină la 11 dimineața? Sunt treaz de patru ore; ce naiba este în neregulă cu mine? Nu ar trebui să fiu obosit.” Însă, din moment ce poți ascunde problema cu ajutorul cofeinei, nu ajungi niciodată să te întrebi: „Poate rutina mea de somn nu este cea potrivită. Poate stau prea mult pe telefon. Poate nu mănânc bine.” Și tot așa.

În zilele noastre, oamenii nici măcar nu mai spun că sunt obosiți, ci spun că au nevoie de cafea.

În alte cuvinte, și-au înlocuit nivelul de oboseală cu concentrația de cofeină din sânge.

Și acest lucru este o altă revelație. Simte-te iluminat!

Acum, îmi place foarte mult conceptul de suveranitate și autonomie; acestea sunt foarte importante pentru mine. Cred că acest lucru se datorează faptului că, atunci când eram mai tânăr, nu simțeam că aveam prea mult dintre aceste trăsături. Pur și simplu nu îmi plăcea gândul că există ceva care să dețină controlul asupra mea, fie că era vorba despre o substanță sau despre orice altceva.

Îmi doresc să promovez sobrietatea pentru că am observat beneficii clare.

Persoana care stătea trează până la patru dimineața de trei ori pe săptămână pentru nimic în particular a început acum să fie mai productivă, să creeze postări și să se concentreze pe alte activități, fără a recurge la tot felul substanțe. Am învățat multe despre somn și totodată mi-am resetat și toleranța la cofeină. Nu am avut dureri de cap sau simptome de sevraj, ceea ce a fost un fapt norocos, deoarece știu că mulți oameni, în special cei care sunt foarte dependenți de cofeină, se confruntă cu aceste lucruri. Recomand cu căldură tuturor să încerce aceste schimbări.

Cofeina și alcoolul sunt două substanțe care, adesea, trec neobservate, fără ca oamenii să realizeze impactul lor real.

Dacă ai lua opiacee în fiecare noapte pentru a adormi sau ai fuma marijuana, nu ai putea ascunde acest fapt. Ar fi evident și toată lumea ar vedea ce se întâmplă. Alcoolul, însă, te ajută să-ți suporți „prietenii” care nu-ți sunt cu adevărat prieteni, ci doar parteneri de băutură; te face să suporți evenimentele plictisitoare sau să compensezi lipsa de încredere socială. Și la fel este și cu cofeina.

Alcoolul a fost, cu siguranță, o problemă semnificativă pentru mine. Renunțarea la alcool m-a surprins profund, pentru că aveam o problemă reală și nu aș fi ajuns să fiu cine sunt acum dacă aș fi continuat să beau. Puterea acestui drog este enormă.

Alcoolul este un drog atât de puternic și atât de acceptat încât oamenii nu realizează cât de dăunător poate fi.

În ceea ce privește utilizarea cofeinei, oamenii devin dependenți de ea fără să își dea seama. Dacă ai vrea să-ți îmbunătățești abordarea, ai putea încerca să reduci treptat doza de cofeină și să observi dacă încă performezi la fel de bine.

Cu alcoolul, toată lumea știe că nu este benefic pentru sănătate. Dar, când încep să critic consumul de cofeină, oamenii reacționează extrem de negativ.

Se supără foarte tare, spunând lucruri de genul: „Cine te crezi tu să mă critici? Ești lipsit de bucurie pentru că nu bei cafea dimineața și bla bla bla.” Eu doar încerc să sugerez că viața ta ar putea fi puțin mai bună dacă nu ai depinde atât de mult de o substanță pentru a putea funcționa.

Problema este că, deși cofeina nu este percepută ca fiind social inacceptabilă, situația se schimbă radical când vine vorba de alcool. De exemplu, nu ai putea să ieși în pauza de prânz și să bei două halbe de bere fără a stârni priviri dezaprobatoare, dar este perfect acceptabil să te bucuri de un espresso dublu cu vanilie în același context.

Draga Noastră Concluzie

În cele din urmă, cred că este important să evaluăm cât de mult ne bazăm pe anumite lucruri, persoane sau substanțe în viața de zi cu zi. De exemplu, cât de des folosesc rețelele sociale pentru a mă distrage atunci când mă plictisesc? De ce nu pot să mă confrunt pur și simplu cu plictiseala? Cât de mult mă bazez pe televizor pentru a mă liniști seara? De ce nu pot fi calm fără el? Cât de mult am nevoie de cofeină pentru a mă trezi sau de alcool pentru a mă relaxa?

Toate aceste comportamente ar putea fi simptome ce ascund nevoi mult mai profunde.

Ai grijă!