Autenticitatea este un concept complex, motiv pentru care mulți oameni se simt adesea precum niște impostori, deoarece există o discrepanță între ceea ce gândesc, spun și fac.
Acum, îmi place să definesc conceptele prin acțiuni concrete, astfel că întrebarea care în mod inevitabil se cere este următoarea: ce trebuie să facem pentru a fi autentici?
Aici este șansa voastră de a nu mai citi, de a vă asculta propriile gânduri și de a veni cu propriile idei. Totuși, dacă nu ați făcut asta sau nu ați venit cu nicio idee, permiteți-mi să v-o prezint pe a mea.
Una dintre modalitățile descoperite de mine pentru a descrie o persoană care este autentică este să ne imaginăm cum s-ar comporta aceasta în absența oricărei pedepse.
În alte cuvinte, tipul de comportament pe care o persoană îl exercită atunci când nu există nicio consecință externă îi va reflecta adevărata natură.
În esență, autenticitatea se rezumă la gradul în care ne comportăm ca și cum nu am putea fi pedepsiți.
Deci, dacă acțiunile noastre nu implică nicio posibilitate de a fi pedepsiți, atunci acest aspect reprezintă expresia pură a sinelui nostru.
Jimmy Carr ilustrează perfect (din punctul meu de vedere) această idee: nimeni nu ar arunca o doză de Coca-Cola pe fereastră cu copiii pe bancheta din spate; și dacă faci așa ceva, ești considerat un adevărat monstru.
Astfel, autenticitatea se manifestă prin acțiunile pe care cineva le întreprinde atunci când nu este văzut de nimeni.
Deși destul de dificil de definit, oamenii sunt atrași de autenticitate.
Acum, dacă vrem să schimbăm acest aspect la noi, aș spune că primul pas constă în alinierea autentică între ceea ce gândești, spui și faci.
Totuși, acest prim pas este și cel mai dificil, deoarece presupune să recunoaștem că gândurile noastre sunt de proastă calitate și că trebuie să le corectăm, în loc să ne ferim de ele.
De aceea cred că cel mai sănătos punct de plecare, pentru a deveni cea mai autentică variantă a ta, este să trăiești conform gândurilor tale imperfecte și să încerci să le îmbunătățești treptat.
Iar un salt important în această direcție este să faci și să spui ceea ce gândești cu adevărat, fără nicio scuză, fără nicio excepție.
De exemplu, atunci când cineva te întreabă „Ce părere ai despre asta?” și tu răspunzi sincer „Nu am fost atent deloc.”, acest tip de sinceritate poate fi, și adesea este, surprinzător.
Iar în cazul în care te întrebi de ce, ei bine, câți oameni din societatea în care trăim răspund în acest fel? Câți oameni sunt dispuși să-și pună pielea la saramură și să trăiască conform propriilor valori? Câți oameni își modifică comportamentul în interacțiunile sociale pentru a obține validarea celor din jur, evitând astfel să fie autentici sau să-și exprime sincer opinia?
Eu unul susțin că mulți!
Autenticitatea începe prin a nu te minți pe tine însuți; dacă ești sincer cu tine, vei fi sincer și cu ceilalți.
Dacă reușești să reduci distanța dintre ceea ce gândești cu adevărat, ceea ce spui și faci, vei începe să creezi un ciclu virtuos care o să-ți ajusteze comportamentul în așa fel încât o să ajungi să trăiești în acord cu adevăratele tale intenții.
Aceasta este integritatea în sensul cel mai autentic al cuvântului și unul dintre obiectivele mele personale.
Dar, așa cum am menționat anterior, pentru mulți oameni, este de-a dreptul șocant când ești cu adevărat sincer.
De exemplu, dacă cineva te invită la o petrecere și tu răspunzi simplu cu un „Nu”, ca mai apoi să le explici că nu ești ocupat, ci doar că, pur și simplu, nu vrei să mergi, această onestitate în forma ei cea mai brută poate fi dezarmantă. Pentru că mulți oameni se tem să spună „nu” fără vreo explicație suplimentară, preferând să recurgă la tot soiul de politețuri sociale.
Personal, vă încurajez să încercați să fiți sinceri și să spuneți „nu” atunci când nu doriți să faceți ceva, în loc să vă folosiți de aceste politețuri.
„Nu” este o propoziție completă. Sfârșitul poveștii.
A, un ultim gând înainte de a încheia: societatea ne-a păcălit să credem că există obligații sociale.
Spoiler: nu există!
Există doar consecințe sociale.
Ține cont de acest lucru atunci când vei fi nevoit să iei următoarea decizie de natură socială.