Ce Greșesc Majoritatea Oamenilor Când Încearcă Să Fie Fericiți
Cum ar fi dacă ți-aș spune că drumul către o viață fericită ține mai mult de ceea ce lași în urmă decât de lucrurile pe care ți le dorești?
În acest newsletter, îți propun să explorăm împreună o abordare contrară curentului: să începem prin a identifica ce te face cu adevărat nefericit și să construim o viață în jurul evitării acestor lucruri.
Sună simplist, dar impactul este unul profund.
Haide să vedem de ce.
i.
Am învățat că să știi ce să eviți e mai important decât să știi ce să cauți.
Când oamenii își aleg un loc de muncă sau o direcție în viață, în loc să se gândească la ceea ce i-ar putea face fericiți, ar fi mai util, în opinia mea, să se gândească la ceea ce îi face nefericiți.
Să adopte obiective „anti-fericire”.
Sau, într-o altă exprimare, în loc de obiective, ar putea alege să se concentreze pe anti-obiective. Ar putea reflecta la ceea ce detestă cel mai mult, la situațiile în care se simt cel mai nefericiți.
De exemplu, oamenii ar putea fi profund nemulțumiți atunci când sunt nevoiți să citească ore întregi, să se ocupe de munți de documente sau să participe la un număr foarte mare de întâlniri.
Dar, în schimb, ar putea să se simtă extraordinar de bine preferând să aibă mai mult timp de gândire în liniștea propriei case, să gătească un anume fel de mâncare pe gustul lor și al celor dragi, sau, pur și simplu, să facă orice altceva își doresc.
Astfel, acest proces decizional ar putea să le confere vieții lor o traiectorie mult mai împlinită.
Oamenii nu sunt mereu buni la a prezice ce îi face fericiți, dar știu întotdeauna ce îi face nefericiți.
De aceea, cred că, dacă întrebi pe cineva ce anume dă cu adevărat naștere fericirii, răspunsul va fi, cel mai probabil, vag și nesigur. În schimb, dacă îi ceri aceeași persoană să explice cum ai putea să transformi fericirea într-o stare de nefericire, reacția vine, fără îndoială, mult mai repede — și, după părerea mea, este destul de simplă.
Acest concept poate fi numit conceptul de inversare și constă în a privi lucrurile dintr-o perspectivă diferită: în loc să te întrebi cum le-ai putea ajuta cel mai mult pe persoanele fără adăpost (spre exemplu), întreabă-te care ar fi lucrul care le-ar putea face cel mai mult rău. Apoi, construiește soluții pornind de la acest principiu.
Fă o listă cu toate lucrurile care te fac să te simți nefericit.
Nu-ți place să ai un program fix. Atunci, dedică timp lucrurilor care nu-ți cer un program fix.
Dacă somnul este o prioritate pentru tine, evită să accepți întâlniri dimineața sau ture de noapte, cu excepția cazului în care nu ai alte opțiuni disponibile în acest moment.
Dacă nu îți place să fii dator, atunci când strângi fonduri pentru aceste companii, partide sau inițiative, fă-o într-un mod clar și precis, astfel încât să nu fii nevoit să oferi explicații nimănui.
Am văzut oameni care și-au organizat viața în jurul acestui principiu și am descoperit destul de repede că erau mult mai fericiți.
În trecut, obișnuiam să cred că vom fi fericiți doar atunci când vom fi bogați — adică atunci când vom avea afaceri de succes sau vom deveni asemenea unui om considerat de succes. Dar, ca să fiu sincer, asta nu ne-a adus niciodată fericirea și nici nu ne-o va aduce: nici mie, nici ție, nici altcuiva.
ii.
Acum, urmează partea mai practică a articolului.
Una dintre întrebările mele preferate pe care le adresez oamenilor este:
Ce greșesc majoritatea oamenilor în legătură cu X?
Ce greșesc majoritatea oamenilor despre antreprenoriat, de exemplu?
Ce greșesc majoritatea oamenilor atunci când pornesc o afacere?
Ce greșesc majoritatea oamenilor atunci când își concep un program de hipertrofie musculară?
Și așa mai departe.
Această întrebare oferă un randament al investiției mult mai ridicat, deoarece îți dezvăluie toate capcanele majore în care ai putea cădea.
Evitându‑le, vei avansa mai rapid și mai sigur decât dacă ți‑ai irosi energia alergând după așa‑zise scurtături împachetate în campanii strălucitoare de marketing.
Acest principiu se aplică atât în cazul fericirii, cât și în cel al afacerilor!
Acum mă întreb: cum am putea transforma evitarea lucrurilor pe care le detestăm în ceva mai atrăgător, demn de urmat?
Pentru că, vezi tu, trăim sub influența unei etici puritane a muncii, care glorifică suferința și sacrificiul, chiar și atunci când nu sunt necesare.
Știu că eu am această trăsătură, și cred că mulți dintre cei pe care îi cunoaștem o au, la rândul lor.
Ai acea mentalitate clasică de muncitor: îți încleștezi dinții și treci prin tot ce este greu.
Personal, am tot auzit că munca grea, disciplina și reziliența sunt trăsături pe care ar trebui să le cultiv și să le prețuiesc la mine. Prin urmare, am crezut că, dacă muncesc din greu, le pot dezvolta. Așa că am încercat să fac asta din răsputeri. Dar, am descoperit rapid că în felul acesta, doar îți faci un deserviciu; devii orb față de întrebări precum:
Cum aș putea face ca acest lucru să fie mai distractiv?
Cum aș putea face acest lucru să fie mai eficient?
Cum aș putea amplifica rezultatele pe care le obțin din x?
La începutul anului, m-am întrebat:
Ce fac și cred că este productiv, dar nu este?
Ce lucruri fac, pe care nu le consider productive, deși sunt?
În urma acestei reflecții, am realizat că am creat, fără să-mi dau seama, un fel de ritual sacru ciudat, în care doar pretindeam că sunt productiv.
De exemplu, stăteam la birou fără să lucrez cu adevărat, mențineam notificările de pe platforme la zero, verificam emailuri și ștergeam lucruri lipsite de importanță, sau participam la apeluri telefonice fără un obiectiv clar.
Toate acestea păreau a fi muncă, dar în realitate nu produceau niciun rezultat.
Pe de altă parte, care sunt lucrurile pe care le fac și care, deși nu par productive, chiar sunt?
Să accept mereu o cafea atunci când cineva este în oraș pentru scurt timp, să organizez cine cu prieteni din cercuri diferite, să citesc, să fac plimbări fără să ascult nimic, și să fac drumuri lungi cu mașina. Aceste activități s-au dovedit a fi extrem de productive când am analizat cum mă făceau să mă simt, de fapt.
Chiar dacă nu le asociem direct cu productivitatea, este important să ne întrebăm ce ne face să ne simțim bine și ce ne face să ne simțim rău. Aceste activități se potriveau în ambele categorii: erau productive și mă făceau fericit, sau neproductive și mă făceau nefericit.
A fost foarte eliberator să descopăr acest lucru.
Deși mi-a luat cam doisprezece luni să realizez că am creat o separare ciudată între eforturi și rezultate, pentru că mă concentram atât de mult pe eforturi — meditând, făcând exerciții de respirație și alte activități similare — încât, la un moment dat, m-am întrebat:
Ce încerc, de fapt, să obțin?
Și chiar reușesc să obțin acest lucru, sau mă angajez doar într-un soi de ritual ciudat, sperând că lucruri bune vor apărea?
iii.
Un aspect pe care cred că mulți îl ignoră despre demersurile antreprenoriale este legătura acestora cu lenea.
Antreprenoriatul începe adesea dintr-o formă de lene.
Lenea inițială provine din dorința de a rezolva o problemă.
La un moment dat, am avut o discuție cu o mamă despre o posibilă idee de afaceri. Îmi povestea, cu un amestec de exasperare și umor: „Urăsc să le pregătesc prânzul copiilor dimineața. E atât de stresant.”
Și ne-a venit un gând – cum ar fi dacă ar exista un serviciu care să preia exact acest efort?
O soluție născută, poate, dintr-un strop de lene... dar nu e asta, uneori, esența inovației? Observi o problemă, îți dorești o cale mai simplă, și de acolo începe totul.
Uneori, cele mai bune idei de afaceri nu vin din ambiție, ci din dorința profund umană de a face viața mai ușoară.
Antreprenoriatul nu înseamnă să te epuizezi muncind din greu, ci să îmbrățișezi ideea de a face lucrurile mai ușoare.
Un antreprenor de succes, după ce identifică o problemă, nu face altceva decât să creeze un sistem care s-o rezolve.
Nu e vorba să te zbați singur, împingând un bolovan la nesfârșit pe un deal, ci despre a aduna în jurul tău oamenii potriviți și a construi, împreună, un mecanism care funcționează cu ușurință. E despre colaborare, nu sacrificiu inutil. Despre inteligență colectivă, nu efort solitar.
De fapt, scopul tău ca antreprenor este să ajungi la punctul în care nu mai trebuie să faci nimic – să te „eliberezi” pe tine însuți.
În concluzie,
Dacă vrei o viață mai împlinită și mai liniștită, atunci începe prin a elimina tot ceea ce te face nefericit.
Fericirea nu e ceva ce trebuie urmărit cu înverșunare, ca și cum s-ar ascunde undeva, așteptând să fie găsită. De cele mai multe ori, nu vine din efortul de a o atinge cu orice preț, ci din capacitatea de a face ordine în interior. În loc să te concentrezi pe ce îți lipsește, privește spre lucrurile care îți consumă energia, îți apasă starea de spirit și îți fragmentează atenția. Când începi să le elimini sau să le înfrunți, creezi spațiu pentru ceva mai stabil decât fericirea: echilibrul.
Aici intră în scenă conceptul de inversare: o strategie simplă, dar profundă, care te invită să te concentrezi pe anti-obiective – adică pe tot ceea ce vrei să eviți, nu să obții.
Ce activități îți provoacă disconfort?
Ce contexte sociale îți lasă un gust amar?
Ce sarcini te storc emoțional sau te lasă golit de sens?
Când începi să recunoști conștient ce anume îți consumă energia și alegi să elimini sau să reduci acele lucruri, creezi spațiu — pentru claritate, pentru liniște, pentru coerență. Iar cu timpul, nu doar că pui ordine în haos, dar ajungi să construiești o viață care nu funcționează doar la suprafață, ci te hrănește în profunzime.
O carieră care nu te stoarce, ci te împlinește.
Un șir de relații care nu te țin pe loc, ci te împing înainte.
Un ritm care nu te zdrobește, ci pulsează în armonie cu tine.
Mulțumesc că ai citit acest newsletter!
Sper ca aceste idei să te inspire să-ți organizezi viața astfel încât să-ți aducă mai multă fericire și împlinire. Ia-ți un moment să reflectezi asupra lucrurilor care te fac nefericit și găsește modalități concrete de pentru a le evita.
Până data viitoare, îți doresc mult succes în aplicarea conceptului de inversare și în drumul tău spre o viață mai echilibrată!