La Dracu Cu A Fi Fericit
Cu ani în urmă, am cunoscut un tip care părea mereu fericit și plin de entuziasm. Era întotdeauna acel ghem de energie pozitivă: primul care te îmbrățișa, mereu bucuros să te vadă, și te complimenta chiar și pentru lucruri care nu păreau să merite complimente. Hai să-l numim „Cum Vrei Tu.”
Cum Vrei Tu era precum un cățel, unul dintre acei oameni rari a căror bucurie nesfârșită devenea, la un moment dat, puțin enervantă. La modul: „Poți, cumva, să... urăști viața câtuși puțin?” îmi spuneam uneori. Și nu, nu eram vreun adolescent emo.
Dar nu s-a întâmplat niciodată, iar eu mă simțeam asemeni unui ticălos deoarece aveam astfel de gânduri. Am ajuns să cred că eram doar gelos. Sau poate chiar mai rău: o persoană rea.
Totuși, nu mă simțeam vinovat pentru prea mult timp, deoarece Cum Vrei Tu era atât de amuzant și plin de viață, încât nu aveai cum să nu te lași purtat de energia lui. Întotdeauna voia să știe ce se întâmplă cu tine, te încuraja mereu și era fericit și mândru de tine, chiar și atunci când tu nu erai.
Am ajuns să cred că Cum Vrei Tu era unul dintre acei oameni care le aveau pe toate. O persoană asupra căreia greutățile vieții păreau să treacă fără să lase vreo urmă. Un om care cumva reușea să pășească printre picăturile de ploaie. Un om binecuvântat, care știa asta și încerca să-i facă pe toți cei din jur să se simtă la fel.
Apoi, într-o zi, l-am surprins trăgând cocaină în baie.
Ce naiba?
Nu! Tipul ăsta trebuia să fie cel care avea toate răspunsurile! El trebuia să fie imun la astfel de slăbiciuni! La naiba, omule, tu erai alesul!
S-a dovedit că Cum Vrei Tu era un dezastru total. Viața lui de familie era un dezastru. Viața lui personală era un dezastru. Pozitivitatea lui neîncetată și ocazionalele prafuri erau singurele lucruri care îl țineau laolaltă, asemenea unor bucăți uzate de bandă adezivă și a unui șiret.
Și iată ceva ce mi-a luat mult timp să înțeleg și care m-a surprins: Cum Vrei Tu nu știa să-și gestioneze emoțiile. Știu că poate suna ciudat — la prima vedere, pentru că părea să fie tot ceea ce ne dorim cu toții să fim: mereu fericit, iubitor, darnic, pozitiv și încurajator, niciodată într-o dispoziție proastă. Dar era adevărat. Era incapabil să-și gestioneze emoțiile și suferea tot mai mult din cauza asta.
Care-i Treaba cu Emoțiile?
Emoțiile sunt rezultatul minții tale, care compară situațiile din exterior cu așteptările pe care le ai în interior.
La fel cum simți frigul sau căldura atunci când ieși afară (când pielea intră în contact cu aerul și reglează temperatura în funcție de corp, trimițând un semnal creierului care spune „e cald” sau „e rece”), și emoțiile tale reacționează în mod similar la fenomenele psihologice complexe.
Așadar, ieși afară, corpul tău trimite semnalul „e frig” către creierul tău și tu te grăbești să intri din nou în casă pentru a-ți lua o haină. Similar, dacă vii acasă de la muncă și o prinzi pe soția ta cu poștașul, corpul tău transmite creierului semnalul „Ce naiba se întâmplă?” și apoi divorțezi de ea, te bucuri de o despăgubire grăsană și te răsfeți cu înghețată pe canapea.
Emoțiile sunt concepute pentru a crea stimulente puternice care să ne determine să acționăm și să eliminăm conflictul dintre așteptările pe care le avem și mediul înconjurător, fie prin schimbarea mediului, fie prin schimbarea așteptărilor.
De exemplu, imaginează-ți că discuți cu un coleg și afli că acesta, care nu a contribuit absolut deloc, și-a asumat tot creditul pentru ideea ta ingenioasă și, datorită acestui fapt, a primit o mărire de salariu.
Probabil vei simți emoții puternice, precum furie, gelozie și trădare. Este firesc să fii tentat să iei măsuri pentru a-i arăta colegului (și/sau șefului tău) ce gândești. Această nedreptate va crea o tensiune la locul de muncă, fiind dificil de ignorat.
Furia și frustrarea resimțite te vor determina să-ți reevaluezi poziția la muncă și cariera. Aceste emoții te vor face să fii mai atent în viitor, pentru a te asigura că munca ta va fi recunoscută corespunzător. Deși experiența este dureroasă, emoțiile tale te-au determinat să confrunți situația, iar pe termen lung te vor ajuta să te protejezi.
Acesta este motivul pentru care emoțiile sunt atât de puternice și utile.
Indiferent dacă ne fac să ne simțim bine sau rău, ele ne motivează să acționăm și să facem față provocărilor din viața noastră.
Problemele apar atunci când emoțiile noastre nu se potrivesc contextului.
Dacă mă simt plictisit într-o situație care ar trebui să mă sperie sau prea fericit atunci când ar trebui să fiu furios, emoțiile nu mă vor ajuta în gestionarea realităților vieții, chiar din contră, îmi vor putea împiedica supraviețuirea.
Aceasta este și dificultatea cu strategia de a fi mereu pozitiv, indiferent de circumstanțe. Așa a apărut și eșecul lui Cum Vrei Tu. În loc să-și folosească emoțiile în mod adecvat pentru fiecare situație, el încerca să le ascundă sub un strat de optimism forțat și artificial.
Diversitatea Emoțională
În psihologie, există un concept denumit „diversitate emoțională.” Iar acesta se referă la trăirea unei game variate de emoții. Și, se pare că, oamenii care experimentează o paletă largă de emoții, atât pozitive, cât și negative, sunt mai bine echipați, atât din punct de vedere mental, cât și din punct de vedere fizic, decât cei care trăiesc într-un spectru restrâns al emoțiilor, fie ele bune sau rele.
Asemenea unui portofoliu de investiții diversificat, care este mai puțin vulnerabil la fluctuații majore, o viață emoțională variată te face mai rezistent la schimbările drastice pe care viața le poate aduce. Dacă ai o relație sănătoasă cu furia, vei ști să o accesezi și să o folosești în momentele potrivite. La fel, dacă ești familiarizat cu bucuria, vinovăția sau durerea, vei ști să le valorifici în momentele potrivite.
O viață emoțională bogată nu înseamnă doar câteva emoții „bune” și „rele.” Înseamnă și o multitudine de nuanțe emoționale, cum ar fi amuzamentul, bucuria, mulțumirea, recunoștința, mândria, iubirea, speranța, dar și furia, tristețea, vinovăția, disprețul, anxietatea, dezgustul, rușinea și multe altele.
Cercetările sugerează că persoanele care trăiesc o gamă mai largă din aceste emoții distincte sunt mai rezistente în fața provocărilor, deoarece au o mai bună capacitate de a identifica factorii declanșatori ai propriilor emoții. A înțelege cu exactitate ce îți provoacă o anumită stare face ca reacția ta să fie mult mai adecvată.
Oamenii care își dezvoltă această diversitate emoțională au un nivel mai ridicat de conștientizare de sine, ceea ce îi ajută să înțeleagă ce anume le declanșează emoțiile și, totodată, să acționeze în consecință. Această abilitate le conferă un sentiment sporit de control asupra propriei vieți, un aspect esențial pentru atingerea fericirii și bunăstării.
Experiența unei game variate de emoții ne oferă, de asemenea, o mai mare apreciere pentru caracterul lor trecător. Când te limitezi la una sau două emoții pe termen lung, începi să crezi că acestea sunt permanente. Lumea pare mereu sumbră. Viața pare mereu perfectă. Te simți vinovat tot timpul pentru că te consideri o persoană rea. Ești mereu mândru, crezând că ești mai presus de toți ceilalți.
Când rămâi blocat în aceste perspective unidimensionale, uiți că emoțiile sunt fenomene trecătoare, superficiale, care nu au neapărat o semnificație profundă.
Diversitatea emoțională ne arată că emoțiile vin și pleacă. Dacă te simți furios în prezent, e în regulă, peste câteva ore te vei simți altfel. Dacă ești fericit acum, minunat, bucură-te, pentru că provocările următoare nu sunt departe. Dacă simți vinovăție sau tristețe, și asta va trece, iar lucrurile vor arăta mai bine într-un viitor apropiat.
Așadar, cum putem începe să ne extindem această diversitate emoțională?
Câțiva Pași
Primul pas pentru a obține o diversitate emoțională mai profundă este simpla conștientizare de sine. Să observi și să accepți ceea ce simți, în momentul în care simți ceea ce simți.
Sună atât de simplu încât pare stupid. Însă, cel mai probabil vei descoperi că, dacă ai suprimat o anumită emoție suficient de mult timp, vei ajunge să nu o mai recunoști atunci când o trăiești.
Am discutat deja despre identificarea și distanțarea de emoțiile tale ca metodă de a deveni mai conștient de sine și de a-ți înțelege mai bine emoțiile. Acesta este pasul următor: să înveți să recunoști emoția și apoi să-ți separi deciziile de această emoție.
Este diferența dintre dorința de a lovi pe cineva și faptul de a o face efectiv. Să acționezi în acest fel este inacceptabil. Să simți impulsul este, uneori, o reacție umană naturală.
Odată ce îți separi emoțiile de procesul decizional, acest lucru conduce adesea la o mai mare profunzime și complexitate în legătură cu ceea ce simți. De exemplu, poți să te simți deprimat într-un moment, dar dacă te detașezi de acea stare și o analizezi mai atent, ai putea descoperi că ești furios din cauza lucrului care te face să te simți deprimat. Asta înseamnă progres.
În loc să fii doar un tip copleșit de tristețe, abandonat pe canapea și convins că viața nu are sens — și oh, la ce bun oricum? — acea furie te poate împinge să acționezi, să faci ceva în legătură cu situația ta, nu să te retragi, ci să te implici.
Asta înseamnă să fii o persoană echilibrată din punct de vedere emoțional. Nu să fii mereu fericit sau să te simți constant mulțumit, ci să recunoști straturile de emoții din tine și să le folosești într-un mod constructiv. Furia poate conduce la acțiune. Tristețea poate genera acceptare. Vinovăția poate provoca schimbare. Entuziasmul poate da naștere motivației.
Viața nu este despre a ne controla emoțiile. Acest lucru este imposibil. Emoțiile vin și pleacă, indiferent dacă vrem sau nu.
Așa cum învățarea diferitelor tehnici de luptă cu bețe sau săbii reprezintă abilități distincte în ale artelor marțiale, la fel, canalizarea fiecărei emoții către acțiuni productive este o abilitate care trebuie exersată și perfecționată prin trăirea experiențelor vieții.
Odată ce înveți să gestionezi toate aceste emoții, devii foarte adaptabil și pregătit să faci față oricărei provocări pe care viața ți-o va aduce. Poate chiar vei descoperi bucuria de a explora noi aventuri și de a te bucura de lucruri simple, precum o plimbare prin parc sau savurarea unei pizza.