Minciuna În Care Trăiești Fără Să-ți Dai Seama
Bravo, ai mai supraviețuit o zi mințindu-te
De-a lungul timpului, am subliniat importanța de a ne obișnui cu incertitudinea și ambiguitatea. Este esențial să ne punem la îndoială propriile convingeri și aspirații, să cultivăm scepticismul și să ne examinăm atent chiar și cele mai adânci credințe ale noastre – mai ales cele despre noi înșine. Având în vedere caracterul fundamental nesigur al creierelor noastre, deseori nu suntem pe deplin conștienți de ceea ce spunem, chiar și atunci când suntem convinși că știm cu certitudine.
Până acum, însă, nu am oferit exemple sau explicații concrete.
Iată, așadar, câteva, bazate pe descoperiri din psihologie:
Avem Tendința Să Fim Egoiști
În psihologie, există un fenomen numit Biasul Actor-Observator, care evidențiază modul în care interpretăm în mod diferit propriile acțiuni față de cele ale celorlalți. În esență, avem tendința să-i judecăm mai aspru pe ceilalți, atribuindu-le tot soiul de intenții egoiste, în timp ce pentru propriile gesturi căutăm tot felul de justificări (adesea externe).
De exemplu, dacă vezi un șofer trecând pe roșu, probabil vei considera că acesta este un nesimțit fără vreo urmă de remușcare sau un adevărat pericol pentru tot restul societății, crezând că își pune interesele personale (câștigatul câtorva secunde) deasupra siguranței celorlalți. Însă, dacă tu însăți comiți aceeași faptă, vei găsi explicații precum: "Nu am văzut semaforul din cauza copacului", "A fost doar o neatenție" sau "Nu a fost chiar atât de riscant".
Acest dublu standard scoate la iveală cât de ușor ne scuzăm pe noi înșine, în timp ce îi condamnăm pe ceilalți — o reflexie fină a felului egoist în care alegem să vedem lumea.
Notă - Deși nu cred că este o traducere 1 la 1, întotdeauna am putut să înlocuiesc cuvântul "bias" cu "tendință", "înclinație", "predispoziție", ș.a.md.
Nu Știi Cu Adevărat Ce Te Face Fericit
În cartea sa “Cum să dai peste fericire“, psihologul de la Harvard, Daniel Gilbert, subliniază că avem dificultăți în a ne aminti cum ne-am simțit în trecut și în a anticipa corect cum ne vom simți în viitor în legătură cu aceleași lucruri.
Avem obiceiul să distorsionăm trecutul: amplificăm suferințele până devin drame și împodobim momentele frumoase până devin basme — de parcă memoria noastră ar fi mai interesată de poveste decât de adevăr.
La fel, când ne proiectăm în viitor, avem tendința să exagerăm: credem că lucrurile bune ne vor aduce o fericire imensă și că cele rele ne vor zdrobi — ca și cum emoțiile noastre viitoare ar urma un scenariu scris de un regizor dramatic, nu de realitatea trăită.
De fapt, cel mai adesea nici măcar nu știm cu adevărat ce simțim în momentul prezent — plutim prin viață pe pilot automat, confundați între zgomotul din capul nostru și realitatea emoțiilor trăite.
Ești Ușor De Manipulat
Te-ai întâlnit vreodată cu acei indivizi din centrul orașului care distribuie broșuri sau cărți “gratuite”? După ce accepți un exemplar, te abordează rapid cu întrebări despre aderarea la o anumită organizație sau despre posibilitatea de a contribui financiar la cauza lor.
Probabil te simți ciudat și inconfortabil, căci vrei să spui “nu”, dar tocmai ai primit ceva gratuit și nu vrei să pari egoist. Ei bine, această situație este orchestrată intenționat.
Se pare că procesul decizional al oamenilor poate fi ușor manipulat în diferite moduri. Una dintre tactici constă în a oferi cuiva un “cadou” înainte de a cere un favor în schimb, ceea ce crește șansele de a obține favorul solicitat.
Nu Știi Ce Nu Știi
Cercetătorii au descoperit că unele persoane cu leziuni în părțile vizuale ale creierului pot, totuși, “să vadă” fără să își dea seama. Aceste persoane sunt oarbe și îți vor spune că nu-și pot vedea propria mână aflată în fața lor.
Dar, dacă le pui o lumină în câmpul lor vizual drept sau stâng, vor putea ghici corect de pe ce parte a venit lumina în mod constant. Și totuși, îți vor spune că au ghicit.
Acest lucru ilustrează o particularitate a minții umane:
Cunoașterea și senzația de a o recunoaște sunt două lucruri complet diferite.
La fel ca acești oameni orbi, și noi putem deține cunoaștere fără a avea acea senzație de cunoaștere.
Dar opusul este, de asemenea, adevărat:
Poți simți că știi ceva chiar și atunci când, de fapt, nu știi.
Emoțiile Îți Schimbă Percepțiile
Dacă ești precum majoritatea oamenilor, atunci ai tendința să iei decizii proaste influențate de emoții.
Colegul tău face o glumă despre pantofii tăi; te enervezi foarte tare pentru că acei pantofi ți-au fost dăruiți de bunica ta aflată pe moarte, așa că decizi: „Nu vreau să am de-a face cu astfel de oameni” și renunți la serviciu pentru a trăi din ajutorul social.
Nu e deloc o decizie rațională. Dar stai, devine și mai rău. Se pare că pur și simplu a evita să iei decizii importante în timp ce experimentezi aceste emoții puternice nu este suficient.
Se întâmplă ca emoțiile să-ți influențeze deciziile în zile, săptămâni sau chiar luni mai târziu, chiar și după ce te-ai liniștit și ai “analizat” situația mai amănunțit.
Emoții pe care nici măcar nu îți mai aduci aminte că le-ai trăit acum trei ani ți-ar putea influența alegerea de a rămâne acasă și de a te uita la televizor sau de a ieși cu prietenii în această seară – sau chiar de a te alături unei secte.
Memoria Ta Este Defectă
Elizabeth Loftus este una dintre cercetătoarele de vârf din lume în domeniul memoriei, și ea va fi prima care îți va spune că memoria ta este defectă.
În esență, ea a demonstrat că amintirile noastre despre trecut pot fi ușor influențate de experiențe anterioare sau de informații noi, dar false. Ea a fost cea care a deschis ochii lumii asupra faptului că mărturia oculară nu este întotdeauna de încredere, contrar credinței că ar fi un „standard de aur” în sălile de judecată.
La început, s-ar putea părea că mama natură a greșit în ceea ce privește memoria umană. Până la urmă, nu ai folosi un calculator care ți-ar pierde sau ți-ar modifica în mod constant fișierele după ce ai terminat de lucrat la ele. Dar creierul tău nu stochează foi de calcul, fișiere text sau GIF-uri cu pisici. Memoria are, de fapt, o altă funcție, la care rareori ne gândim, și aceasta este mult mai importantă și mult mai complexă.
Ca ființe umane, avem nevoie de o identitate, de o conștientizare a „cine” suntem, pentru a naviga prin situațiile sociale complexe și, în realitate, pentru a duce la bun sfârșit majoritatea sarcinilor zilnice.
Amintirile noastre ne ajută să ne construim identitatea, oferindu-ne o poveste despre trecutul nostru.
“TU” Nu Ești Cine Crezi Că Ești
Modul în care te exprimi și te porți pe Instagram, de exemplu, probabil nu este același cu modul în care te exprimi și te porți în viața „offline”. Felul în care te comporți în preajma bunicii tale este, cel mai probabil, destul de diferit de felul în care te comporți alături de prietenii tăi.
Ai un „eu la serviciu”, un „eu acasă”, un „eu în familie”, un „eu când ești singur” și multe alte „eu-uri” pe care le folosești pentru a naviga și supraviețui într-o lume socială complexă. Dar care dintre acestea este „adevăratul” tu?
În ultimele două decenii, psihologii sociali au început să descopere că ideea unui „sine central” – un „tu” neschimbător și permanent – este doar o iluzie. Noile cercetări arată cum creierul construiește senzația de sine și cum substanțele psihoactive pot modifica temporar funcționarea acestuia, conducând la o dizolvare temporară a percepției de sine. Acest lucru evidențiază caracterul efemer și iluzoriu al identităților noastre.
Percepția Ta Fizică Asupra Lumii Nu Este Chiar Atât De Reală
Ai un sistem nervos incredibil de complex care transmite constant informații către creier. Conform unor estimări, sistemele tale senzoriale – vederea, atingerea, mirosul, auzul, gustul și echilibrul – trimit aproximativ 11 milioane de biți de date pe secundă către creier. Și totuși, această cantitate uriașă reprezintă doar o fracțiune infimă a realității fizice din jurul tău.
Lumina pe care o percepem, de exemplu, e doar o mică parte din spectrul electromagnetic. Câinii pot detecta sunete și mirosuri care pentru noi sunt complet invizibile sau imperceptibile.
Sistemele noastre nervoase nu sunt simple colectoare de date, ci filtre puternice.
Poți să-ți imaginezi că, pentru fiecare cuvânt pe care l-ai citit în acest mesaj, există alte 536.303.630 de cuvinte scrise pe care creierul tău le ignoră.
Așa trăim în fiecare zi – într-o bulă creată de percepțiile noastre selective.