Salutare!
Sunt foarte încântat de acest newsletter, dar în loc să discut despre asta, aș vrea să împărtășesc cu voi un subiect pe care îl explorez de ceva timp.
E ceva care nu-mi dă pace.
Ceva ce s-a prins de mine și pur și simplu nu vrea să se dezlipească.
Am descoperit un “mic” paradox, iar sincer să fiu, nu știu exact unde mă situez în raport cu el.
Conștientizarea Sănătății Mintale
În prezent, rețelele sociale au un impact dublu. Pe de o parte, ne ajută să ne simțim conectați și înțeleși, dar, în același timp, amplifică percepții eronate despre sănătatea mintală. De exemplu, conceptul de „traumă” a devenit atât de răspândit, încât înțelesul său real începe să se dilueze. Această inflație conceptuală poate crea confuzii și auto-diagnosticări greșite.
Serios, nu vi se pare interesant cum, deși suntem din ce în ce mai conștienți de sănătatea mintală, emoțională și relațională, statisticile privind sănătatea mintală continuă să se înrăutățească?
Deși avem un acces nelimitat la informații de specialitate — fie că provin de la medici și psihologi pe rețelele sociale, din podcasturi captivante sau din cărți extrem de populare pe aceste teme (care se vând mai bine ca niciodată în prezent) — sănătatea mintală nu dă semne de îmbunătățire; dimpotrivă, se înrăutățește.
Așadar, de ce, în ciuda acestui acces facil la resurse, continuăm să ne confruntăm cu o deteriorare a sănătății mintale?
Această întrebare mă scoate pur și simplu din minți.
Confuzia Dintre Traumă Și Experiențele De Zi Cu Zi
Pe de o parte, este minunat că sănătatea mintală a devenit un subiect tot mai frecvent de discuție. Pe de altă parte, modul în care aceste discuții sunt purtate poate fi periculos. Mulți oameni sunt convinși că au trecut prin traume, și acest lucru este greu de contestat, în special dacă ești terapeut, deoarece nu poți spune pur și simplu „nu, asta nu este o traumă reală”, pentru că acea persoană ar putea răspunde „pentru mine a fost un eveniment traumatic”. (Joac-o p-asta, domnule terapeut.) Așadar, cum definim trauma?
Rețelele sociale amplifică cu atât mai mult ideea că orice persoană care nu este de acord cu tine este „narcisistă” sau „manipulatoare”. Este important să menționăm că există oameni cu tulburări narcisice de personalitate, dar foarte puțini dintre cei etichetați astfel pe social media îndeplinesc criteriile clinice pentru narcisism. Oamenii etichetați drept narcisici doar pentru că au o altă perspectivă nu se încadrează, de fapt, în această categorie. Poate că au avut o zi proastă sau sunt puțin egocentrici, dar asta nu îi face narcisici.
Ruptura Și Repararea În Relații
Adevărul este că toți avem momente când nu ne comportăm ideal. Într-o zi proastă, oricine poate părea că suferă de o tulburare de personalitate. Dar pe rețelele sociale, orice conflict minor este transformat într-o poveste despre narcisism și toxicitate. Soluția sugerată este, adesea, să-i elimini pe oamenii „toxici” din viața ta. Dar, în acest fel, pierdem din vedere conceptul de „ruptură și reparare” – esențial pentru orice relație sănătoasă.
Și asta se leagă de o altă problemă care afectează starea sănătății mintale: creșterea sentimentului de singurătate din țara noastră. În fond, ce își dorește toată lumea? Să se simtă văzută, auzită și iubită. Așa că, dacă excluzi oamenii din viața ta în numele sănătății mintale, s-ar putea să înrăutățești, fără să vrei, situația.
Este inevitabil să nu te simți rănit sau neînțeles în relații. Întrebarea nu este dacă vor exista conflicte, ci cum vom gestiona aceste conflicte atunci când vor apărea. Cum reușim să reparăm acele rupturi? Dacă alegem întotdeauna să ne rupem de relațiile problematice în loc să încercăm să le reparăm, pierdem oportunitatea de a reconstrui ceva semnificativ.
Sigur, în anumite cazuri, distanțarea este cea mai potrivită soluție. Dar cred că ar fi benefic să explorăm și opțiunile de a repara relațiile.
Ipoteza Inflației Prevalenței (The Prevalence Inflation Hypothesis)
Un alt aspect care merită atenție este așa-numita „Ipoteza Inflației Prevalenței”.
Pe măsură ce problemele sănătății mintale sunt discutate tot mai des, conceptul se extinde, acoperind experiențe care nu sunt neapărat patologice. De exemplu, oameni care au experimentat întârzieri ale zborurilor declară că acea experiență a fost „traumatică”. Desigur, a fost o situație neplăcută, dar nu o traumă în adevăratul sens al cuvântului.
Această tendință se manifestă și în alte domenii. Studenții la medicină, de exemplu, spun adesea că, în timpul studiilor, simt că au simptomele bolilor pe care le studiază, deși, în realitate, sunt doar obosiți.
Atunci când discută frecvent despre probleme legate de sănătatea mintală, oamenii pot începe să caute modalități de a se identifica cu aceste probleme și de a le proiecta asupra experiențelor lor.
Iar acest lucru este problematic, deoarece poate conduce la auto-diagnosticări greșite (așa cum am menționat anterior), poate contribui la formarea unei identități bazate pe suferință, poate amplifica stigmatizarea personală (etichetarea negativă), poate afecta relațiile sociale și poate împiedica căutarea ajutorului profesional adecvat. În plus, această concentrare excesivă poate provoca probleme fizice, cum ar fi dureri de cap, probleme digestive și oboseală, și poate agrava de asemenea starea generală de sănătate prin afectarea obiceiurilor de somn și a alimentație.
Concluzie
Rețelele sociale pot crea o imagine distorsionată a sănătății mintale, transformând orice disconfort în narcisism sau toxicitate. În plus, cultura ruperii relațiilor în locul reparării acestora contribuie la sentimentul general de singurătate și izolare. Trebuie să ne amintim că, la baza tuturor acestor discuții despre sănătatea mintală, se situează dorința fiecăruia dintre noi de a fi văzut, înțeles și iubit. Dacă eliminăm oamenii din viața noastră prea repede, riscăm să ne agravam propriile probleme de sănătate mintală, fără să realizăm acest lucru.
Cuvânt De Final
Acesta este primul meu newsletter și, pentru moment, formatul nu este definitiv.
Vreau să rămân creativ și flexibil, așa că voi continua să împărtășesc cu voi lucruri interesante și curiozități pe care le descopăr în săptămâna anterioară publicării.
Deși intenționez să public atât joia, cât și lunea, pentru început mă voi limita la ziua de luni. Iar acesta este un lucru valabil strict pentru newsletter.
Dacă doriți să mă sprijiniți, o abonare plătită ar fi apreciată, dar nu este obligatorie. Contribuțiile voastre sunt extrem de valoroase și mă ajută să acopăr diverse cheltuieli, deoarece pagina se bazează pe susținerea cititorilor, nu pe reclame irelevante. Dacă nu doriți să vă abonați plătit, o puteți face și fără costuri.
Iar dacă doriți să mă ajutați și mai mult, distribuiți newsletter-ul; distribuirea este extrem de valoroasă și are un impact mai mare decât orice apreciere și comentariu.
Cu cât suntem urmăriți de mai mulți oameni, cu atât mai mulți colaboratori și sponsori vor fi atrași de proiectul nostru.
Îmi doresc să fiu cât mai transparent și deschis cu voi, așa că nu ezitați să mă întrebați orice. Voi lansa canale de chat pentru a putea interacționa personal și, deși acum sunt singur în echipă, nu se știe niciodată—poate în viitor se vor alătura și alții, poate chiar tu.
În plus, mă mut în curând la Brașov, așa că, dacă sunteți din zonă, mi-ar face plăcere să ne întâlnim. Poate găsim ocazia să devenim prieteni sau să colaborăm.
Deși a trecut un an, abia am început.
Aștept cu nerăbdare comentariile, feedback-ul și perspectivele voastre.
Ne vedem în săptămânile viitoare!